Acelasi
paducel
Vapaia asfintitului se împrastie molcum printre salcâmii
de pe muchia Ponoarelor. Daca nu plec acum, sunt sigura ca mai târziu
mama n-o sa-mi dea voie. Straniu… Nu stiu ce-i cu mine, inima-mi
se zbuciuma ca un pui ratacit. Vreau sa alerg, sa zbor la paducelul
unde ma asteapta Pavalas, dar o putere neînteleasa, tot atât
de mare ca si cea care ma îndeamna, ma tine pe loc.
În sfârsit, îmi iau inima în dinti. Îi
zic mamei cu o voce stearsa, de parca m-ar plictisi de moarte ceea
ce vreau sa-i spun:
- Mama, da-mi voie la Tinca, sa ne facem lectiile…
- Merg si eu, sare Nuta de la gura cuptorasului.
Sora-mea are aproape cinci ani si se tine scai de mine. Scap de
ea doar când ma duc la scoala. Nu-s deloc încântata
de propunerea ei si-i arat pe ascuns pumnul.
- Ia-o, ma rog, sa n-o vad atâta pe lânga cuptoras,
ca numai de pozne-i buna, zice mama hotarâta, apoi îmi
porunceste fara sa ma priveasca: Si sa nu-mi stati, ca iaca amurgeste…
|